E EXTRAORDINAR ce se intampla. Un tanar traieste pe un nor din care curg lacrimi si randunele, un altul traieste nopti albe ca sa isi gaseasca drumul in timp ce altii umbla ca trupuri ratacite cu mintile strambe.
Mintea cateodata ni se pierde undeva in timp pentru ca realitatea zilei de astazi este greu de suportat. Conducem o armata de ganduri drepte, crucisatoare, nave spatiale si cascati, si suntem ceea ce suntem pentru ca nu avem de ales.
Cateodata nu pot gandi drept cand soldurile unei blonde se misca atat de pasional. Suntem impreuna in treaba asta si nu vreau sa-mi spuna "NU". Pasim pe un culoar al scaunelor purpurii tinandu-ne de mana si crezand ca avem o sansa, in dezastrul auriu de matase ea imi spune:
– Dezbraca-te!
De cate ori nu vi s-a intamplat sa aveti un vecin in aceste cutii gri, un vecin din cauza caruia nu puteti geme cand faceti dragoste, nu puteti lovi patul de perete si subrezi biroul? Viata alaturi de ceilalti este cateodata ca un film de Hitchcock cu albine, pasari si furnici la un loc si atunci instinctul revoltei se trezeste ca un monstru adormit de ani buni intr-o pestera.
Sau uite, eu, spre exemplu, o iau razna si vorbesc cu crocodili albi, blocuri gri, ponei roz care canta penibil "Yesterday". Lumea asta este cateodata un sat de vacanta, un carusel in culori cu flori si femei goale , este doar un decor pentru noi si credem ca si pentru voi, un decor in care ne jucam rolurile.
Si cu toate astea simt cum ma sting de drag in fiecare iarna in care ea isi pune capul pe perna langa mine si imi traiesc viata ca pe o primavara. Pana si toamna imi pare ca se lasa de parca s-ar indragosti.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu